Tropai prin gânduri crete și stârnești amintiri. Undeva, cândva, ridicam castele și maluri se surpau prăfuite de timp și de garduri roase de ploi.. Străzi mâncate de timp se sfarseau în ziduri reci și noi treceam cu pași mărunți dincolo de toate. Se făcea ca dureai atât de tare gândul ca muream care puțin la fiecare secunda și, ca să dispar durerea, inghiteam în sec bucăți de secol lipsă și doar apoi tăceam. În urma doar pașii rabufneau furtuni stârnite din nimic.
Tropai pași prin ziduri moarte și omor amintiri…
Tema săptămânii : „Pași”
Abisuri 
Lasă un comentariu