
Sunt un țărm pe pleoapa nopții. Strănut în hău și apuc calea de mijloc. Mă împiedic pe la jumătate și strivesc două roșii cu nepăsare. Apoi continui să pot până în briza dimineții. Doar atâta cale mi-a fost să fie. În rest, aștept.
Bună,

Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc
Lasă un comentariu