E un haos nesfârșit între mine și lume… Nori negri plâng cu lacrimi de crocodil vremuri demult uitate și -n rest doar trec. Prin gări pustii sinucid gânduri răzlețe sorbind oameni adormiți pe peroane roase. Timpul omoară încet dar sigur. Iau o gura de Borsec și privesc la întâmplare. Intre doua șine, un șobolan își cauta calea. Dincolo de sine, o pisică cu nume pestriț privește cinic dar hotărât. Viața este o poveste cu sens unic și eu mă zbengui încă nehotărât.
Abisuri 
Lasă un comentariu