Stăteam într-un câmp cu maci și nu vorbeam. Deasupra mea treceau avioane și, undeva nu foarte departe, cineva tăia lemne. Mirosea a roșu stins și ziua era pe sfârșite. Stăteam la marginea imaginației și visam fluturi. Pereții erau infiniți și eu urcam câte trei trepte deodată. La un moment dat, mă împiedicam de fapte și roșul, roșul acela intens, mă trezea la realitate. În realitate măturam o bucătărie veche de vară cu fața spre est. Între timp, bucăți de secole au crescut bolovani și au acoperit în uitare lespezile vechi. Acum doar simt scândurile roase și trec.
De jur- împrejur totul e verde.
Tema săptămânii „Macii”
Abisuri 
Frumos … m-am trezit si eu pe campul de maci …
Un sfarsit de saptamana minunat !!!
Mulțumesc! Așa e câteodată…
Macii si fluturii îndeamna la visare,
când câmpul e scaldat în Soare.
Iar seara la apus, când cerul e senin,
visezi un rasarit miraculos, Divin …
Un Weekend sublim cu liniste si pace plin, Suflet drag !
Da, vis…
Eu dau realitatea pentru vis,
Fara pareri de rau si/sau regrete.
Caci doar visând scapi de abis,
Crezând, sperând, iubind Cuvinte
Poti construi adevaratul Paradis !
Între timp, lespezile, scândurile, totul devine verde!
Parcă și macii..
Macul te indeamna la visare, dar te trezeste, prin rosul sau aprins, la realitate. Si toate astea cu gingasia lui firava.
Așa este.. Un câmp de maci este o adevărată relaxare!
Metamorfoză. Roșul care se transformă-n verde. O simbolistică a culorilor și a temperaturilor, am simțit eu, citind.
Cumva te pierdusem. 🙂 Ai schimbat ceva la blog? Te-am căutat și te-am găsit.
Nu, nu am schimbat. Doream să mă mut pe alt server și domeniu dar cred ca voi rămâne aici