Îl știam pe Paul de pe vremea când se îmbrăca ciudat. Când îl întâlnisem pentru prima oară, locuia încă în blocul vechi, cu zece etaje, era timid și se credea deja bătrân. Nu fusese niciodată bătran dar hotărase că trebuie să își ascundă vârsta sub o aparență oarecare.
Nu mi-au plăcut niciodată pantalonii lui gri și foarte strâmți cu vedere la gleznă și nici sacoul prea scurt, încheiat într-un singur nasture, un pic deasupra taliei. La un moment dat, purtase niște nădragi alunecați voit de pe șolduri, din care marca roșie de boxeri răzbatea glorioasă pe sub o curea maro de piele, lăsată intenționat să atârne ostentativ mai jos de talia lui încă fină. Nici trendul acela nu-l prindea.
Vezi articolul original 597 de cuvinte mai mult
Abisuri 