Care e valoarea timpului care ne desparte?


Azi e timpul unei mici parcele dreptunghiulare în care decid să sădesc ridichi. Un mic strat săpat pe langă gardul dinspre vecinul din susul străzii. În fiecare dimineată o femeie într-un halat roz plimbă un cărucior vechi în care plânge un copil. Privesc pe geam femeia în halat roz și încerc să aflu valoarea exactă a secundei care ne desparte.

De patru săptămâni stau acasă și măsor timpul. Port pe mâna stângă  un ceas care îmi numără pașii, îmi măsoară temperatura și bătăile inimii, îmi dă ritmul potrivit la momentul potrivit.

În ultima vreme am dansat doar în gând, am sperat doar în gând, am trecut doar în vis peste limita orizontului. În ultima vreme am evadat doar citind și trăind scenarii scrise de alții. Timpul trece în ritmuri nebănuite. Cât durează oare o cafea sorbită la gura știrilor de la ora opt? Cât ii valoreză savoare? Cât de mult doare paharul cu apă băut pe nerăsuflate în timpul știrilor de la ora unu? Care e valoarea timpului petrecut doar cu tine?

Lucrez remote, gândesc remote, visez remote. Secundele orei unu durează secole și secolele trec peste noi toți ca tăvălugul.

În ultimul timp am uitat să-mi mai număr bătăile inimii. Bat doar pasul pe loc și, uneori, ies atât de mulți pași, încât nici nu mai știu de cate ori am urcat și de cate ori am uitat să mai cobor. În total sunt uneori mii de pași. Alteori, mult mai puțini. Ritmul cardiac este în limita unei normalității până nu demult scenariu de science fiction.

Stau închisă cu câteva zeci de lacăte în spatele unor ferestre bătute în cuie. Inspir, expir, între două rafale de vânt clătesc clipe cu privirea. Dincolo de orizont se anunță cod galben de vânt puternic și o contaminare deosebit de periculoasă cu un virus de ultimă generație.

Dimineața mă trezesc cu dorința de a supraviețui acestui timp neghiob, acestor vremuri sumbre pe care nimeni nu le-a bănuit, nimeni nu le-a programat, nimeni nu știe cât și până când vor dura. Cert este că timpul și-a schimbat valoarea. În fiecare dimineață ascult știrile și sorb. Închid ochii si-mi închipui. Sunt sigură că, între două capitole, doua ouă ochiuri prăjite și doua episoade din Grey Anatomy, voi supraviețui. Intre doua secunde cafeaua dă în foc, ouăle se ard și episodul se întinde la nesfârșit. Cât poate ține o secundă? O secundă poate ține cât un sfert de secol? Acum un sfert de secol, sau poate chiar mai mult, am trăit explozii si Revoluția, și chiar și timpurile de dinaintea Revoluțiilor. Acum, o secundă cât un sfert de secol mai târziu, trăiesc experiența virusului care ne-a împânzit toata viața.

Care e valoarea timpului care ne desparte?

Inspir, expir, învăț din fiecare întâmplare, în definitiv toate ne învață, pană și numerele ne învață, adun, înmulțesc, reușesc să ating 6000 de pași, fac curat în toată casa pe muzică de Vivaldi. Anotimpurile trec cu viteza luminii, mâine e aproape duminica Paștilor, azi e timpul unei mici parcele dreptunghiulare în care decid să sădesc ridichi. Un mic strat săpat pe langă gardul dinspre vecinul din susul străzii. În fiecare dimineată o femeie într-un halat roz plimbă un cărucior vechi în care plânge un copil. Privesc pe geam femeia în halat roz și încerc să aflu valoarea exactă a secundei care ne desparte. Azi însă n-o gasec. Poate mâine.

Un gând despre &8222;Care e valoarea timpului care ne desparte?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.