Se trezise cu noaptea în cap, să nu care cumva să piardă trenul. Își trasese niște blugi la întâmplare, își dăduse prin păr cu degetele făcute pieptene și apoi încaltase o pereche de teniși albi, fără șiret. Când ajunsese în gara era puțin trecut de șapte și trenul nu era încă tras la peron.
„mai am timp de-o cafea” își spusese și se cautase de mărunți. Nu găsise decât o bancnotă mototolita de cinci lei pe care i-o întinsese băiatului de la Tejghea.
„Dă-mi o cafea cât să încapă în bancnota asta”.
Băiatul o privise mirat și ea îi repetase. Apoi adaugase
„nu vreau rest și nici zahar „
De cinci lei obținuse o jumătate de pahar de carton umplut cu cafea. Când ajunsese la locul ei, 68, vagonul 3 așezase paharul pe măsuța din fața geamului, își scosese o carte și începuse să citească. Citea și sorbea din când în când din cafeaua fără zahăr.
Adormise la capitolul 2 și se trezise la Predeal. Era buimaca și cu greu își amintea unde e. Apoi văzuse cartea, pe măsuta din fața geamului, și-și amintise : era în tren, se sculase cu noaptea în cap și-și cumpărase o cafea de 5 lei din care sorbise de trei ori înainte să adoarmă. Cautase paharul de carton dar nu găsise decât 3 lei cinzeci în monede mărunte și un bilet pe care cineva scrisese „am adăugat puțin zahar. Restul îl găsiți lângă carte”
Până la București stătuse cu ochii lipiți de fereastră și încercase să înțeleagă.
Abisuri 