Primul meu gard l -am avut
La vârsta de opt ani.
Pe vremea când crestea primul meu gard
Îmi astupam urechile
Cu dopuri de pluta
și -mi trăgem pătura peste ochi
Zile în sir
Și primul meu gard nu se mai termina.
Dacă aș fi trăit într-o altă țară
Aș fi chemat poliția să rezolve gardul
Dar nu trăiam în altă țară
Și, de aceea, nu am sunat la politie.
am continuat doar
Să -mi astup urechile cu dopuri
Și am schimbat de cinci ori
Plicul la pătură
Până când, într-o sâmbătă pe care o țin bine minte
S-a terminat primul meu gard
Și atunci s-a făcut atât de liniște
Încât m-am mutat într-un bloc turn dintr-un cartier de la marginea orașului
Unde vecina de sus
Avea obiceiul să umble cățărata
Pe tocuri înalte de cel puțin zece centimetri
Cel puțin așa mi-am imaginat eu
Acolo, la marginea orașului.
Apoi a urmat al treilea și al patrulea gard
Dar de ele nu-mi amintesc decât vag
Și niciodată până la capăt.
Abisuri 