Gardul


Primul meu gard l -am avut

La vârsta de opt ani.

Pe vremea când crestea primul meu gard

Îmi astupam urechile

Cu dopuri de pluta

și -mi trăgem pătura peste ochi

Zile în sir

Și primul meu gard nu se mai termina.

Dacă aș fi trăit într-o altă țară

Aș fi chemat poliția să rezolve gardul

Dar nu trăiam în altă țară

Și, de aceea, nu am sunat la politie.

am continuat doar

Să -mi astup urechile cu dopuri

Și am schimbat de cinci ori

Plicul la pătură

Până când, într-o sâmbătă pe care o țin bine minte

S-a terminat primul meu gard

Și atunci s-a făcut atât de liniște

Încât m-am mutat într-un bloc turn dintr-un cartier de la marginea orașului

Unde vecina de sus

Avea obiceiul să umble cățărata

Pe tocuri înalte de cel puțin zece centimetri

Cel puțin așa mi-am imaginat eu

Acolo, la marginea orașului.

Apoi a urmat al treilea și al patrulea gard

Dar de ele nu-mi amintesc decât vag

Și niciodată până la capăt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.