Va lua un vapor cu pânze și se va opri în fiecare port. Va cunoaște oameni noi, va purta conversații iscate din nimic, va învăța arome noi, va degusta bucate pregătite cu dragoste.
Își va cumpăra un carnețel cu coperți mov în care va nota totul: florile portocalii, busuiocul și anghinarea, roșiile mici și aromate, ziarul citit pe terase acoperite de prelate cu dungi albastre, ochii verzi ai lui Ivo, mâinile lui delicate, poeziile scrise pe bucăți de șervețele, parfumul fin al tufelor de lavanda, spuma valurilor sparte de țărm, surâsul trist al marinarilor și forma delicată a buzelor, sărutul de rămas bun și promisiunea că va reveni. Da, așa va face dacă va reuși să se ridice de jos.
Totul începuse la patru și douăzeci fix. Stătuse toată ziua și curățase pânzele de păianjen. „Păianjenii țes doar în case sănătoase” își spunea în timp ce curăța colț după colț. La patru și nouăsprezece minute se urcase pe o măsuța să curețe și tavanul și atunci alunecase.
Acum stătea întinsă pe covorul persan și se imagina peste mări și țări. Lângă ea, imaginea răsturnata a vaporului pirogravat în tablia măsuței îi dădea o ultimă speranță.
Abisuri 