Drumul


Îmi plăceau creioanele colorate. Coloram drumuri, oameni, întâmplări, mici bucăți de stâncă și, uneori, din când în când, când nu eram atentă, câte o groapă. Scoteam creionul negru și mă țineam bine de vârf, să nu cad. Aveam rău de înălțime, chit că drumul se întindea lin, dincolo de munte. Dar firul acela de iarbă, firul acela subțire de iarbă, era problema. Nu mă lăsa să mă duc. Îl strângeam bine intre degete și îmi imaginam că nu cad. Aproape că-mi plezneau ochii de atâta strâns dar eu continuam să cred că firul acela era punctul meu. Mă susțineam într-un vârf subțire de creion colorat și-mi imaginam drumul dincolo de prăpastie. Așa am supraviețuit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.