Drumul

Îmi plăceau creioanele colorate. Coloram drumuri, oameni, întâmplări, mici bucăți de stâncă și, uneori, din când în când, când nu eram atentă, câte o groapă. Scoteam creionul negru și mă țineam bine de vârf, să nu cad. Aveam rău de înălțime, chit că drumul se întindea lin, dincolo de munte. Dar firul acela de iarbă, firul acela subțire de iarbă, era problema. Nu mă lăsa să mă duc. Îl strângeam bine intre degete și îmi imaginam că nu cad. Aproape că-mi plezneau ochii de atâta strâns dar eu continuam să cred că firul acela era punctul meu. Mă susțineam într-un vârf subțire de creion colorat și-mi imaginam drumul dincolo de prăpastie. Așa am supraviețuit.