Abisuri

– Sunt atât de bătrână că nici nu-mi amintesc

– Ce să-ți amintești?
Înghite și strânge din pleoape. Apoi spune

– Cum era lumea pe vremea mea

-De ce ar fi atât de diferită de lumea de azi?
Nu răspunde. Se frânge de spate și se ridică greu. Apoi o ia încetișor de-a lungul plajei. Valuri mici cu vârfuri albe i se zdrobesc în degetele butucanoase. Nu merge mult și se oprește, apoi se întoarce cu fața la mare. A uitat întrebarea dar nu-i pasă. Importantă este clipa.

Departe, în larg, se lasă întunericul.