– Sunt atât de bătrână că nici nu-mi amintesc
– Ce să-ți amintești?
Înghite și strânge din pleoape. Apoi spune
– Cum era lumea pe vremea mea
-De ce ar fi atât de diferită de lumea de azi?
Nu răspunde. Se frânge de spate și se ridică greu. Apoi o ia încetișor de-a lungul plajei. Valuri mici cu vârfuri albe i se zdrobesc în degetele butucanoase. Nu merge mult și se oprește, apoi se întoarce cu fața la mare. A uitat întrebarea dar nu-i pasă. Importantă este clipa.
Departe, în larg, se lasă întunericul.
Abisuri 
👍👍👍👍🍉