Abisuri

Timpul trece și locul devine din ce în ce mai strâmt. Am înțepenit de tot. Încerc să mă întorc dar nu pot. Mai încerc odată. Și încă o dată. Până la urmă renunț. Ca să uit, încep să-mi pun întrebări. Să-mi fac planuri. Cum o să fie, cât va dura, nu e prea devreme, o să-mi placă. Genul acesta de întrebări. Exercițiul funcționează doar parțial. Locul devine și mai strâmt. Dau din mâini, dau din picioare, simt că mă sufoc, strig, vreau să ies, simt că mă sufoc, sufoc, sufoc. Dispare totul. Leșin. Ca să mă trezească, mi-au tras trei palme la fund. Apoi au felicitat-o pe mama și mi-au spus Paul.