Penultimul


De mâine, potopul. Îmi vine să strig „amin” dar nu am dreptul. În fața mea coada e lungă și biletele sunt în număr limitat. M-am așezat la coadă în virtutea obișnuinței. Mai demult se dădeau uneori ulei, alteori făina, sau zahar sau cărți, sau portocale, alteori oase de de porc, alteori nu mai ajungea la toată lumea. M-am învățat minte, de atunci nu mai prind nimic cu ușurință și fără supărare. Azi am pierdut șirul orelelor. Îmi vine să strig „amin” dar nu am dreptul. Sunt doar penultimul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.