De mâine, potopul. Îmi vine să strig „amin” dar nu am dreptul. În fața mea coada e lungă și biletele sunt în număr limitat. M-am așezat la coadă în virtutea obișnuinței. Mai demult se dădeau uneori ulei, alteori făina, sau zahar sau cărți, sau portocale, alteori oase de de porc, alteori nu mai ajungea la toată lumea. M-am învățat minte, de atunci nu mai prind nimic cu ușurință și fără supărare. Azi am pierdut șirul orelelor. Îmi vine să strig „amin” dar nu am dreptul. Sunt doar penultimul.
Penultimul
Abisuri 