Abisuri

Salut toi, j’ai envie de toi, ta voix est magnifique. Așa a început totul, eu eram timid, ea lucra la etajul șapte și își dădea cu Paco Rabanne, de mine se lipise întâmplător dar irevocabil, îmi auzise vocea la imprimantă, îi placuse cum suna vocea mea, suna desăvârșit de bărbătesc, de aceea ținea să mă vadă, am ținut să-i fac pe plac, când am ajuns în stație la metrou ea a ținut să-mi zâmbească din spatele mustății groase, eu am ținut ușile cu piciorul. Am avut noroc. Următorul metro venea în zece minute.