Trebuia neapărat s-o văd. Știam adresa, mai fusesem.
Am asortat cravată la pantofi, mi-am tras pantalonii, am încheiat cureaua, mi-am aranjat gulerul cămășii, am luat buchetul de trandafiri, cheile de la mașină, am mers vreo doi kilometri. Am coborât, am luat-o pe aleea principală. Acolo te-am întâlnit prima dată. Aveai părul lung și zâmbetul minunat. Erai atât de tânără. Ți-am zâmbit, am plecat. Trebuia să o văd și pe ea. Când m-am întors, erai tot acolo. Am aprins ultima lumânare și am plâns.
