Uneori uit ce vreau să zic. Mereu uit ce vreau să zic. Alteori uit, pur și simplu. Mă trezesc în mijlocul lucrurilor. De fapt, uit mereu. De fiecare dată, însă, mă concentrez. Așa mi s-a spus. Să mă concentrez. Cu cât strâng mai mult din pleoape, cu atât ține mai mult. Pare o chestiune de voință. Pare că doctorul are dreptate. Pare că pastilele au efect. După trei săptămâni, orice are efect. Pare că reușesc. Pare că îmi aduc aminte. Pare că sunt fericită. Nu mai uit.
Tu ai fost prima mea dragoste. Parcă.
Abisuri 
Lasă un comentariu