Multă vreme nu s-a auzit nimic. Apoi a apărut un nas mic. Mi se părea cunoscut dar n-am spus nimic. Apoi au început să crească amintirile. Una câte una i-au dat o formă. Priveam de la etajul șapte și parcarea mi se părea mică. Și nasul și amintirile păreau mici de etajul șapte. Când au început să i se îngroașe gândurile, a devenit serios. De frică am luat liftul și am coborât la parter. Nu era nimeni în parcare. Dintr-o baltă mă privea o mustață. Am răsuflat ușurata. Nu eram eu.
În parcare
Abisuri 