Până la urmă m-a mâncat. Dar asta a fost după. Știam că-i ceva putred la mijloc. Stăteam ore în sir și priveam curtea de pe fereastra din camera mare. Acolo, pe masa de nuc masiv, stătusera toți : bunica, bunicul, mama, unchiul. Până să se termine setul de lumânări cumpărate en gros, li se izbăvisera tuturor sufletele. Cel puțin așa zicea lumea. După trei nopți, ajungeam mereu să -i cred pe cuvânt. Ce idioata. Zece ani mai târziu nu m-au mai găsit. În urma mea au găsit doar două urme, cu trei numere mai mari.
