Balcoane

Era o vară ciudată, timpul avea forțe ascunse și distanțele se subțiau câte puțin în fiecare zi. Admiram apusurile dintr-un șezlong așezat pe balcon și îmi imaginam în fel și chip. Chipul nu era mereu același, uneori avea ochii verzi, alteori avea parul lung. Când terminam, mi se făcea rușine. Nu mă vedea nimeni, dar eu știam. Până în ziua în care am întâlnit-o pe ea. Când s-a trezit, s-a întors cu fața spre mine și mi-a spus : te-ai descurcat foarte bine. I-am zâmbit, m-am îmbrăcat și am plecat. N-am trântit ușa.