Motanul dispăruse de acasă de două zile. Aerul era îmbibat cu mucegai cald, aproape dospit. Pe ferestre curgea transpirația și din bucătărie răzbatea forfota celor patru vecine. Totul era gata. Acoperiseră toate oglinzile, chemaseră îmbălsămătorul, vorbiseră cu preotul, găsiseră serviciul de farfurii, paharele, dăduseră telefoane în stânga și în dreapta. Acum stăteau la o cafea. Eu îl priveam pe bunicul de departe, când, de sub sicriu, a apărut motanul. Apoi mi s-a rupt filmul.
