Abisuri

Ești o oglindă spartă în sute de mii de cioburi. Când mă uit la tine, văd lumea deformată de margini. Spargi orice atingi cu privirea. Știu, nu o faci niciodată intenționat. Mi-ai spus-o de multe ori. Așa ești tu. Un pian stricat care cântă o melodie putredă. Cânți fals și repetat la infinit. Și asta o știi, e evident. Știu, nu o faci conștient. Dar o faci. Asta contează. Urli degeaba în lumea ta. Ești ca un puț fără fund. Sunetul se pierde. Se îneacă în pereții groși. Ăsta ești tu, omule.