Obișnuia să se trezească cu noaptea în cap și să iasă pe balcon. În fiecare dimineață sorbea dintr-o cană neagră și privea în zare. Uneori zâmbea, doar ea știa de ce, alteori ofta și continua să soarbă. Avea degete lungi, cu unghii tăiate pătrat, și nu purta verigheta. Se îmbrăca sport, purta o brățară groasă, dintr-un metal gri și, uneori, asculta muzică. Nu știu dacă a realizat vreodată că eram acolo. Poate că știa și mă evita cu bună știință. Niciodată n-am reușit să-i văd ochii. A naibii pălărie.
Pălăria
Abisuri 