Plouă strâmb și greu printre dureri îmbrăcate în culori stridente, în grădină o pasăre țipă colorată în albastru, cât o ține ciocul, cuvinte obscene la adresa societății, undeva, dintr-o prună mov, putrezită, scoate capul un vierme roz, sudezvoltat, care se împiedică sălbatic, pe o piatră gri, de o furnică neagră, grasă, și apoi cade dezinvolt peste o frunză portocalie, numai piele și os. Numai iarba, de un verde strâmb, scuipă-n mușuroaie de cârtiță, broderii fine, de Bavaria.
Abisuri 