Crosetez suflete cât e ziua de lungă. Când se termină ziua, sap o groapă mare și le îngrop pe toate, unele peste altele. Apoi adorm. În vis croșetez suflete cât e ziua de lungă. Mi se întâmplă uneori să mă trezesc brusc din somn și să nu știu unde sunt. Locul e strâmt și umed. Întind degetele și ating tavanul. E atât de negru și atât de gol încât mi se face frică. Aș țipa dar țipătul mi se oprește în gât. Închid ochii, să treacă. Dincolo de pleoape, zeci de suflete mă privesc cât e ziua de lungă.
Abisuri 
Lasă un comentariu