Cimitirul


Crosetez suflete cât e ziua de lungă. Când se termină ziua, sap o groapă mare și le îngrop pe toate, unele peste altele. Apoi adorm. În vis croșetez suflete cât e ziua de lungă. Mi se întâmplă uneori să mă trezesc brusc din somn și să nu știu unde sunt. Locul e strâmt și umed. Întind degetele și ating tavanul. E atât de negru și atât de gol încât mi se face frică. Aș țipa dar țipătul mi se oprește în gât. Închid ochii, să treacă. Dincolo de pleoape, zeci de suflete mă privesc cât e ziua de lungă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.