– Dar, de ce?
– Păi, s-a întâmplat.
– De ce tu? Eram atât de buni prieteni.
– Păi, nu stiu. Pur și simplu, asta simt. Mai bine nu-ți spuneam.
– Da, poate că era mai bine să nu-mi spui.
– Crezi?
– Da, ai dreptate, până la urma aș fi bănuit.
– Păi tocmai de aceea am simțit că trebuie să-ți spun. Să fie lucrurile clare. Nu te mai puteam minți. Nu mă mai puteam preface.
– Chiar nu stiu ce să zic. Mă faci să mă simt aiurea.Eu chiar te consideram un prieten bun și atât. Și chiar aș vrea să rămânem prieteni buni și atât.
– Mda… Știam eu c-o să refuzi. Dar, trebuia să-ți spun. Acum, că ți-am spus, mă simt mai ușurat.
– Acum, că mi-ai spus, mă simt cam aiurea. Știi, mie-mi place de altcineva. Nu suntem împreună, dar îl plac. Poate de aceea nu poate să-mi placă și de altcineva.
– Înțeleg …Nu te supăra. Asta este. În ceea ce mă privește, aș vrea să facem cumva să trecem peste asta și rămânem prieteni. Ca înainte. Să ne cățărăm în vârful patului, să radem și să bem ciocolată fierbinte . Apoi să-mi faci proiectul la CID. Apoi să ne uitam la filme porno cu lumina stinsa și c-o bere brațe. Crezi că poți?
Abisuri 
Fain scenariu în contextul de…pandemie sentimentala !
Mulțumesc