Degetul


Am deschis sertarul și mi-am adus aminte.
Când ai plecat, aveai lacrimi în ochi. Îți venea să urli de durere, dar n-ai urlat.
Mă iubeai enorm, perfect, profund și imens. Așa îmi spuneai și, de fiecare dată când voiam să-ți răspund, îmi puneai degetul pe buze și-mi spuneai să tac. Era secretul nostru. Trăirea și sentimentele nimănui altcuiva. Erau ale noaste. Erau diminețile nostre târzii și cafelele noastte amare. Era tot ce puteam să fim și n-am fost. Apoi am luat degetul din sertar și l-am băgat în buzunar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.