Abisuri

În căutarea adevărului interior

O alegere imposibilă


E verde și miroase a fraged. Dintotdeauna mi-a plăcut verdele. Nu mă decid, trec mai departe. Albastrul nu mi-a plăcut niciodată dar pe ea pare o altă culoare. Și ce miros, mă pierd puțin, până când, cineva mă întreabă dacă m-am hotărât. Nu, nu mă pot hotărî domnule, mai lasă-mă 5 minute. Pleacă. Trec la următoarea, un galben portocaliu, cu miros de piersica coaptă. Urmează, pe rând, una roz, alta mov și una neagră. Decid să iau din fiecare câte puțin. Acasă, aleg la nimereala, o folosesc, după care care trag apa.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.