Linia ducea, cercuri, cercuri, până la intersecția dintre lumi. Nu se sinchisise nimeni să însemneze locul, era un punct instabil, cu o traiectorie haotică în spațiu și în timp. N-aveam chef de formule matematice, ți-am supt doar primul strop, l-am înghițit între coapsele tale, larg desfăcute, după care am oftat lung, abia auzit. Aveai un gust unic, mentă amestecată cu piper roșu, măcinat fin printre fire, odată negre. Apoi, ai închis ochii și, în felul tău firav, mi-ai mulțumit. Fusesem atât de aproape.
Abisuri 
Lasă un comentariu