Ajungi la o vârstă la care constați că nu ești îndeajuns de bun. Dar nici îndeajuns de prost. Te gândești unde ai pierdut pasul. Lumea. Lumea a devenit simplă. Un coșmar adevărat. Poveștile celor o mie și una de nopți, colecția Enigma, visele de sub păr au murit. Crima perfectă. Ajunge să nu fii. Să nu exiști. Azi am scris retrospectiva anului ce tocmai ce va trece și mi-am dat seama că nu m-am născut în epoca în care aș fi putut scrie ceva optimist. Valori perpendiculare, prea multe cuvinte, am scris o recenzie în care am greșit un nume. Sunt un monstru agramat creat de niște algoritmi IA. Telefonul e rege. Ultimul răcnet. Realizez că nu voi scrie niciodată precum criticii din România ar vrea să nu critice. Sunt complet defazata, uneori las telefonul să ia deciziile pentru mine, alteori despic răvășitor de mult în 4. Atâta am vrut să spun, un an nou să ne fie.
Abisuri 
Răspunde-i lui Ileana Anulează răspunsul