Cea mai mare casă din lume (urmare)


Ne găsesc, de fiecare dată, mult prea târziu. Și totuși, avem spațiu cât să ne cuprindă privirea. Când ne apucă, ne fugărim mult timp pe culoare lungi, întunecate. Uneori o luăm, neintenționat la stânga, până la următorul culoar. Alteori ne pierdem și strigăm după ajutor. Încă nu s-au inventat telefoanele. Țipăm până ni se termină glasul. Atunci începem să batem din palme. Din picioare. Uneori deschidem larg ferestra de la capătul culoarului și sărim.
Suntem toți nebuni de legat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.