Cea mai mare casă din lume


Indiferent în ce loc mă duceam, se întindea la infinit. De fericită ce eram, îmi doream să nu se termine niciodată. De frică să nu cer prea mult, închideam ochii și mă rugam să nu fie un vis. Să se întindă cu adevărat peste drumul neastfaltat, peste iernile geroase, peste soba Vesta și cazanul spart, peste cada rece de fontă, peste boli și lipsa banilor, peste gloanțe, peste gropi, peste sticlele de plastic aruncate în Canal, peste spaghetele fără ou. Pagină după pagină, se întinde încă, la infinit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.