În vis se făcea că două mâini, apărute de nicăieri, mă strângeau de gât. Am dus o luptă crâncena cu mine, să mă trezesc. O luptă crâncena cu mâinile, să supraviețuiesc. Am reușit. Peste noapte ninsesese. M-am bucurat, făcut un duș și am băut o cafea tare. Fără zahăr. Decizia am luat-o repede. Trebuia să dispară ea. Nu eu. Viața mea devenise un coșmar de când apăruse. Senior Project Manager. Așa-i plăcea să se recomande. A doua zi și-a dat demisia. Din întuneric ne naștem, în întuneric ne ducem. Cu toții.
Abisuri 
Lasă un comentariu