Să iei un om la întâmplare. Să îl privești în ochi. Dacă zâmbește, să zâmbești și tu. Dacă își strânge sprâncenele, să iei o pauză. Inspira. Respiră. Caută-l din priviri. Nu-i semn bun, a plecat. Găsește altul. E greu, știu. Nu, nu căuta asemănări. Oh, l-ai găsit, e foarte bine. Continuă. Uită de nodurile din stomac. Cu timpul, ca prin minune or să dispară toți. Așa mi-ai spus. Te-am ascultat. Am înghițit microfonul, cu discurs cu tot. Abia când au tăcut cu toții am râgait. Și atunci, ca prin minune, ai apărut.
Abisuri 