Abisuri

În căutarea adevărului interior

Zbor



Să-mi iau zborul. Sau nu. Eu întreb, lui i se flutură. Mai bine faci o ciorbă de fasole. Eu întreb, lui i se flutura. Fac ciorbă, pun și afumatură și tarhon. Ce draci de ierburi ai pus, întreabă. Îi spun că așa se gătește în Ardeal. Scuipa. I se flutura. Caut o batistă, nu o găsesc. Îmi șterg nasul cu o bucată de hârtie igienica. Cinci straturi, de la supermarket. Înmoaie o felie de pâine în ciorbă. Tace. Tac. Taie un ardei iute și începe să plângă. Deschid umbrela și mă las purtată de vânt.

3 răspunsuri la „Zbor”

  1. Avatarul lui AureliaAlbAtros

    În unele cazuri, zborul este liniștitor, presupune doar să ai umbrela la îndemână. Dacă n-o ai, te chinui s-o cauți și uiți de zbor… 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      Da, dacă e fără turbulente, e chiar fain

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.