
Să-mi iau zborul. Sau nu. Eu întreb, lui i se flutură. Mai bine faci o ciorbă de fasole. Eu întreb, lui i se flutura. Fac ciorbă, pun și afumatură și tarhon. Ce draci de ierburi ai pus, întreabă. Îi spun că așa se gătește în Ardeal. Scuipa. I se flutura. Caut o batistă, nu o găsesc. Îmi șterg nasul cu o bucată de hârtie igienica. Cinci straturi, de la supermarket. Înmoaie o felie de pâine în ciorbă. Tace. Tac. Taie un ardei iute și începe să plângă. Deschid umbrela și mă las purtată de vânt.
În unele cazuri, zborul este liniștitor, presupune doar să ai umbrela la îndemână. Dacă n-o ai, te chinui s-o cauți și uiți de zbor… 🙂
Da, dacă e fără turbulente, e chiar fain