Privirea


Ea avea o privire rugătoare căreia el nu-i putea refuza absolut nimic. El mergea la piață, el dădea cu aspiratorul, tot el spăla vasele și făcea de mâncare. Ea? Ea nu-i cerea niciodată nimic și el, el nu făcea niciodată lucrurile îndeajuns de bine. Prea murdar, prea amar, prea sărat, prea mult, prea acru, prea la stânga. Într-o bună zi ei au început să-i crească riduri și, când ridurile i-au acoperit de tot privirea, el i-a spus doar „Cuțu Cuțu să-i spui lui mă-ta” și dus a fost.

A

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.