Cafea cu lapte

Mă plimb prin gândurile tale cu privirea lipită de ceața groasă care ne desparte. Taci. Mult timp nu zic nimic. Îmi vine să urlu de atâta liniște. Trece o pasăre printre noi, îi frâng aripile și îmi șterg lacrimile cu dosul mânecii. Inspiri. Îmi torn cafeaua fierbinte în cana de porțelan. Expir. Adaug o crusta subțire de lapte degresat și sorb. Sorb și plâng. E atât de fierbinte încât îmi simt inima sloi. Nu te topești. Nu mă topesc. Ne nărui definitiv într-un univers infinit. Între timp a venit primăvara.