În fiecare dintre noi există o groapă. Un fel de tunel în care ne afundam în fiecare dintre nopți. O stradă. Un nuc. O tufa de mentă. Și, deasupra ei, o stradă. Întotdeauna începe în jurul orei trei. Degete. Pământ. Viermi. Doar luna ne salvează. Dimineața, ne trezim obosiți. O cafea mult prea tare, un mesaj de la foștii iubiți, nimic nu ne mai pune pe picioare. Ziua trece greoi, cu gândul la noapte. În fiecare dintre noi există o groapă. Uneori mai adâncă, alteori doar preț de un paracetamol.










Lasă un comentariu