Abisuri

În căutarea adevărului interior

În căutarea timpului pierdut


Bunica spăla întotdeauna podeaua roșie, din bucătărie, cu petrol amestecat cu apă. Timp de o săptămână, mirosea strașnic în casă. Dispăreau gândacii mari, negrii, și toate mirosurile. Tot cu petrol, dispăreau și păduchii. Larvele.Mult timp după ce a murit bunica, m-am întrebat de ce nimeni nu a inventat un produs de spălat podele cu miros de petrol. Acum, preț de patruzeci de ani și ceva mai încolo, m-am lămurit. Păduchii au invadat vestul și nimeni nu-și mai amintește de bunica.

2 răspunsuri la „În căutarea timpului pierdut”

  1. Avatarul lui Arca lui Goe

    Aaaaa, bisuri! A be ce?

    Bine scrii, bine găsești! 🙂

    Păduchii au invadat vestul? Ce vrei să zici? Si mai ales be ce?

    Pe vremuri (sovietice), vara, Moscova arata ca Las Vegasul, pentru că savantul (sovietic) Miciurin reușise să încrucișeze păduchii cu licuricii. Intre timp Uniunea a de/căzut si licuricii si-au epuizat resursele de fosfor. Defosforizare, degenerare. Dar nu duc lipsă de petrol.

    1. Avatarul lui Bloger Abisuri

      În Franța, la sfârșitul vacanței de vară, apar la televizor reclamele la produse anti păduchi. În fiecare an. Nu toți au fost crescuți cu rușinea față de…Și doar puțini știm remediul acela băbesc care arde pielea capului.

Răspunde-i lui Arca lui Goe Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.