De ceva vreme, mă trezesc năuc. Ca să scap de traspiratie, fac un duș. Mă șterg, trag niște pantaloni pe mine, deschid larg ferestrele și inspir. Expir. Afara miroase a asfalt încins. Închid ferestrele și trag draperia. Până să fie gata cafeaua, se face ora zece. La zece și cinci sună telefonul. Un telefon portocaliu, cu disc. Când răspund, ton de ocupat. Închid. La și un sfert, se ia apa caldă. La și jumătate începe Revoluția. Până să se termine, adorm. A doua zi, mă trezesc năuc. Și asta de ceva vreme.
Abisuri 