Abisuri

În căutarea adevărului interior

În zadar


Îi spun să se ducă la dracu’ cu toate prostiile din capul ei. Nu te mai suport, pricepi? Plânge. Toată aiureala asta cu psihologul tău mă obosește. De ce nu-ți dă naibii niște pastile, să terminăm odată pentru totdeauna. O să-i ceri, zici. Prea târziu, zic. Mă car, auzi? Nu aude. Trântesc ușa după mine, mă opresc la primul hotel. Camera pute, îmi aprind o țigară. Dau drumul la televizor. O femeie s-a aruncat de la etajul zece. Încep să plâng. Tremur. Urlu. Cineva bate în perete. În calorifer. În zadar. Nu-mi pasă.

4 răspunsuri la „În zadar”

  1. Avatarul lui Arca lui Goe

    Dar, dacă nu-ti pasă, atunci de ce urli? In fine, nu că m-ar interesa. Interesant este că ti-a bătut cineva în zadar. In zadarul lui. Presupun. Nu în al tău. N-am zadar despre asta.

    Primul hotel? Afrodita?

  2. Avatarul lui Bloger Abisuri

    Nu-i pasa că bat ăia in calorifer

    1. Avatarul lui Arca lui Goe

      aaa… așa da, acuma înțeleg… era doar parțial detașat de realitate… !

      Cel mai mult îmi place însă faptul ca d-voastră aveți cumva un acces intim la trăirile sale interioare, știind bine de ce-i pasă si de ce nu-i pasă. E cumva introspecție? 🙂

      1. Avatarul lui Bloger Abisuri

        Nu, e scris în cadrul inițiativei de pe Facebook „Ficțiuni reale”. În cazul acestui text e chiar pura ficțiune

Răspunde-i lui Arca lui Goe Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.