Abisuri

Din Wadi Rum în Aqaba am ajuns repede, cam într-o oră, pe o căldură uscată.

În principiu, checkin-ul la hotel era programat la ora 14 de aceea planul inițial a fost să vizităm muzeul de arheologie și acvariul din Aqaba. Din păcate, era vineri și, după indicațiile date de Google, erau închise amândouă.

Am ajuns la hotel, în Tala Bay, în jurul orei 11 dar asta nu a fost o problemă, un suc rece de ananas și 15 minute mai târziu eram deja cazați. Hotelul, indicat pe booking ca fiind de 4 stele (și cu prețuri de 4 stele) nu era chiar „up to date”. 3,5 stele maxim. Dar a fost agreabil, avea vreo 3 piscine dar toate se închideau la ora 18 ceea ce ni s-a părut complet absurd, în condițiile în care mare majoritatea turiștilor veniți acolo, pe malul mării Roșii, erau pentru mare și pești peste zi.

Camerele erau de fapt un apartament cu un living la mijloc și un colt pe post de bucătărie – niște dulapuri de bucătărie goale, fără veselă și fără aragaz – în condițiile în care cumpărasem de pe booking o suită cu bucătărie inclusă. Dar am trecut peste, în definitiv nu o fi să fie un capăt de țară, om găsi noi un restaurant, ceva, în Aqaba.

Și chiar am găsit. Vreo trei. Unul cu specific egiptean, în care practic tot personalul venea din Egipt, „e aproape, o oră în avion și sunt acasă, de douăzeci de ani lucrez aici. E bine. Dar e greu”, așa ne-a spus unul din chelneri, după ce ne-a întrebat de unde suntem. „Din România”, i-am răspuns noi și el, ca și toți ceilalți care s-a întâmplat să ne întrebe – și asta a fost una dintre întrebările cele mai des puse – ne-a răspuns imediat cu „ah, România, Bucarest, Nice People”.

Al doilea restaurant din Aqaba a fost unul cu specific libanez, chiar în fața celui cu specific egiptean, unde, chiar dacă a trebuit să așteptăm mult, mult, foarte mult, pentru a primi mâncarea, am mâncat cel mai bun shish tawouk pe care l-am mâncat vreodată. Carne super fragedă, cartofi pregătiți în „casă”, un gust excelent.

Al treilea restaurant pe care l-am descoperit și apreciat în Aqaba, a fost o cafenea care servea delicioase înghețate pregătite după rețete italienești. Eu am luat o cupă cu înghețată de lămâie și una cu înghețată de ciocolată neagră. Delicioase amândouă !

Acum, dacă mă întrebați cam pe unde se găsesc aceste restaurante, nu o să vă pot spune decât „undeva prin centru”. N-am prea avut starea necesară să batem orașul la picior, cum avem obișnuința de a o face când descoperim un oraș nou. Era atât de cald, încât simțeam că, dacă mai rămâneam un pic sub soarele acela, am fi devenit una cu asfaltul.

În Aqaba/Tala Bay am rămas 4 nopți. Tala Bay este o stațiune situată la 20 de minute de Aqaba, foarte curată și aranjata cu mult gust. Mi-au plăcut mult aranjamentele florale și faptul că nu era aproape nimeni pe străzi.

Fiind clienții unui resort din stațiune, am avut acces gratuit la una dintre plajele private. Din câte citisem eu pe internet când am organizat vacanța, pe plajele publice dintre Aqaba și Tala Bay ar fi fost mai complicat cu costumele de baie pentru femei. În realitate nu a fost deloc complicat, nu s-a uitat nimeni ciudat la noi. Este adevărat că localnicele intrau în apă complet îmbrăcate, în burka lor neagră.

Cele mai frumoase spoturi pentru snorkeling sunt accesibile de pe plaja publică south beach, de aceea am preferat să nu profităm decât foarte puțin de plaja privată din Tala Bay.

Dacă ar fi să mai merg odată acolo, pe malurile golfului Aqaba, probabil că aș opta pentru o cazare în Aqaba (mult mai ieftină decât în Tala Bay) și plajă pe South Beach – Grădina Japoneza, Seven Sister, South Beach nr. 4.

Experienta submarina a fost excepțională. Există recif de corali și foarte multe specii de pești. Foarte aproape de țărm. Pentru iubitorii de snorkeling, este minunat. Eu una, m-am simțit ca într-un acvariu. De vis. Din păcate nu am putut fotografia/filma minunățiile din adâncuri, așa că las aici un mic exemplu fotografiat la acvariul din Aqaba.

Ținând cont de minunățiile pe care le admirasem în adâncuri, mă așteptam ca acvariul din Aqaba să fie un ditamai acvariul. În realitate este foarte mic și foarte scump pentru ceea ce este (7 jod de persoană, nouă ne-au făcut reducere : 4 intrări la preț de 3).

Apropo de vizite, spuneam la început că aveam în plan să vizităm muzeul de arheologie. Ei bine, am ajuns la el dar era închis pentru renovare. Ca să știți. Nu e anunțat pe nicăieri.

Revenind la motivul principal al vizitei noastre la Aqaba : snorkeling-ul în Marea Roșie. Primul impact cu marea Roșie a fost cam dur. Este una dintre cele mai sărate mări, deci atenție mare la ochi. Odată trecut acest prag al nivelului mare de sare, totul a fost minunat. Pești de toate culorile, o broască țestoasa, corali, anémone. Am reușit să vedem și tancul scufundat – este foarte aproape de țărm și, pe plaja publică, orice localnic îți indică cu mare precizie locul unde se află tancul.

Din păcate, nu am mai ajuns să vedem și avionul din adâncuri, poate vom reuși data viitoare.

Ultima zi am petrecut-o în mod „cool” în jurul piscinei mari a hotelului, prinși fiind de o răceală căpătata „peste noapte”. În piscină o întreagă familie iordaniana. Nu le-am cunoscut niciodată povestea, dar am avut un chef nebun să mi-o imaginez.

Trei frați, două fete, dintre care una casatatorita, cu un copil, un băiat la vreo zece ani, cealaltă necasatorita, și un băiat, căsătorit, cu doi copii, doi băieți mici, unul de trei ani și celalalt de un an. Fata căsătorită ar fi putut trăi în SUA și ar fi putut veni să își petreacă vacanța în familie, în țară. Băiatul ei vorbea doar engleza. O engleză perfectă. Cu toate că accesul în piscină pentru copiii sub o anumită vârstă era interzis, toată familia a fost în piscină. Fata cea tânără, necăsătorită, i-a zâmbit atât de frumos băiatului de la securitate, încât acestuia i-a fost imposibil să o refuze.

Cam asta ar fi. Ah, ar mai fi ceva. Eram singura femeie îmbrăcată în costum de baie. Toate celelalte erau îmbrăcate în niște pantaloni lungi, negri, peste care aveau un fel de tunica, tot neagră. Uneori își puneau și ochelarii de soare, alteori nu.