Pe drumul spre casă
A îmbătrânit cu șapte sute de pași
Și-a numărat bătăile inimii
Preț de o țigară
I-a înjurat pe șoferii de taxi
Timp de trei semafoare
Când a ajuns acasă
În timp ce urca cele trei etaje
Și-a adus aminte
De toți pendionarii cu chef de vorba
Care au depășit-o constant prin stânga
Cu sacoșe pline cu iaurturi luate la reducere…
Ea nu le-a zâmbit
Și nu le-a adresat nici măcar un cuvânt.
În definitiv era dreptul ei
Să îmbătrânească în tăcere.
Abisuri 
Lasă un comentariu