Dragostea nu ține cont de anotimp, de faptul că locuiești la etajul nouă, de liftul defect, de sacoul pătat pe care ai uitat să-l cureți, de ceasul care n-a sunat, că, uneori, ți se întâmplă să uiți să apeși pe buton, dragostea nu ține cont de șefa care te face cu ou și cu oțet, degeaba încerci tu să îi explici, e a treia oară pe săptămâna, șefa are o migrena soră cu moartea și numai de justificarile tale nu-i arde, dragostea nu ține cont de nimic. Te ia prin surprindere, te scoate la suprafață sau te îngroapă, fix în momentul în care vrei s-o dai dracului de viață cu tot universul care ți se împotrivește, cu tot traficul infernal, cu trenul care a plecat de la peronul cinci cu două minute mai devreme, cu următorul tren în direcția de care pleacă peste două ore, fix în acel moment, când îți găsești locul ocupat și te rezemi obosită de ușa stricată a compartimentului, fix în acel moment cineva trage semnalul de alarmă.
Abisuri 
Lasă un comentariu