Ne-am întâlnit într-o iarnă cu nămeții cât casa, pe vremea când derdelușurile erau pline și Daciile o mie trei sute zece cu greu ajungeau în vârful dealului. Marcelică. Nici frumos, nici deștept. Opt clase, descurcăreț. Însurat de tânăr, cu Nina. Zeci de Crăciunuri, sute de Cârnați, mii de păhărele, așa ne-au trecut anii. Într-o zi a aflat și a înnebunit. Acum umblă de bezmetic prin lume, are o barbă cât casa și nu mă mai recunoaște. Nina, dragostea mea, o să rămână secretul nostru, îți promit.
Abisuri 
Lasă un comentariu