Bunica o fost o fată frumoasă, cu ochii verzi și părul lung. De mică au trimis-o la muncă, la oameni cu bani, undeva la marginea Bucureștiului, și toată viața o tras ca un slav. N-am înțeles niciodată câți copii au fost în realitate, ne spunea de ceva frați și surori, pierduți din vedere. Nu știu nici cum o făcut să ajungă la Brașov și să se mărite cu bunicul, nu cel mai comod om de pe Pământ. Ceea ce știu însă sigur este că acum mulți ani, fix în Duminica Paștelui, și-o luat cu ea toți pistruii și s-o dus.
Abisuri 
Răspunde-i lui Pască fără gluten și fără zahăr – Daniella cookies Anulează răspunsul