Abisuri

N-am știut ce titlu să-i dau, așa că i-am spus, la întâmplare, „ce ne-a fost dat să ne fie”.

Unu, două, câte episoade vor ieși.

O întâmplare, sau mai bine spus, o înșiruire de evenimente care au început să se întâmple la sfârșitul lui decembrie, anul trecut, când, prin intermediul unui agent imobiliar, am găsit un chiriaș pentru apartamentul nostru din București.

Zonă mișto, lângă grădina zoologică, stradă cu case, creșe, grădinițe, cartier rezidențial. Bloc construit în 2010, cu gardian, interfon, camere de supraveghere, loc de parcare subteran, terasă, 2 băi, mobilat cu gust, mobilă nouă, 2 TV, aer condiționat.

Ce mai, o minunăție de apartament.

Pentru că noi nu locuim în București, am zis să găsim pe cineva căruia să îi putem lăsa cheile de la apartament ca să se ocupe de vizionări.

Pe scurt, am găsit un agent imobiliar, am făcut contract, ne-a explicat cum lucrează el, că se ocupă de verificarea minuțioasa a candidaților, că are o listă de criterii care vor trebui bifate, că are multă experiență în domeniu și știe cum merg lucrurile.

Am semnat, i-am dat cheile, și, vreo două luni de zile nu s-a întâmplat nimic.

Spre sfârșitul lui decembrie, undeva după Crăciun, agentul imobiliar ne-a sunat să ne spună că a găsit pe cineva, un avocat, care ar fi interesat să închirieze. Că i-a trimis și un chestionar cu niște întrebări prin care să-și dea seama cam pe unde se scaldă și că răspunsurile au fost ok. Și că domnul respectiv e foarte grăbit și ar vrea să închirieze cât mai repede, dacă e posibil imediat.

Mi s-au cam aprins niște beculete roșii în cap, ce-i dom’le cu graba asta.

În aceste condiții am spus hai să facem un zoom ceva, să ne facem și noi o părere.

Spus și făcut, ne-am văzut pe zoom. Sinceră să fiu, nu mi-a plăcut deloc de domnul chiriaș. Și regret profund că n-am avut încredere în prima mea impresie. Nu știu cum și-a băgat necuratul coada în capul meu și, mai ales de ce, de m-a făcut să iau acea decizie idioata, de a-l accepta pe acel domn, drept chiriaș. Lecția numărul 1 : dacă mai e vreodată să se întâmple să trebuiască să iau o decizie importantă, cel mai important factor în alegere va fi instinctul.

Revenind. Am semnat contractul în aceeași zi, pe persoană fizică la chiriaș. Asta se întâmpla pe la ora cinci după amiaza. Pe la șase mă sună agentul să-mi spună că a semnat contractul cu chiriașul, a încasat o chirie și cauțiunea și i-a predat cheile dar domnul chiriaș a indicat clar că vrea contractul pe firmă. Am zis nu, clar nu, că n-am cunoștințele necesare legate de ce implică un contract cu un chiriaș persoană juridică. Agentul imobiliar a încercat să mă convingă că nu e nici o diferență, că a mai văzut astfel de situații, etc, etc. Una peste alta, m-a convins. Sfârșit de an, pisică bolnavă, stress, sindromul impostorului în fața unui chiriaș care bate (deja?) cu pumnul în masă. Bineînțeles că toate beculetele erau aprinse, un roșu strălucitor, ca de salvare. Bineînțeles că n-ar fi trebuit să accept. Dar, a doua oară în această poveste, coada necuratul făcea cercuri cercuri în capul meu. Lecția numărul 2 : nu te încrede niciodată în ceea ce îți spun alții. Documentează-te singur și fă-ți propria ta părere.

Azi am primit notificare de la asociația de locatari că avem restanțe la întreținere pe 4 luni, și, dacă nu le plătim în cinci zile, vom fi dați în judecată.

Continuarea este aici