Acest virtual care ne intrigă: prieteni, toxici, divergențe de opinie

Inspirat din cazuri reale și de subiectul propus de Ioana.

Acum câteva săptămâni în urmă am publicat un text pe un grup de călătorii. Textul era despre prima mea vacanță la mare și a avut un success răsunător : 1000 de likeuri și 35 de partajări.  Spun “răsunător” pentru că, de obicei, cele mai apreciate texte ale mele nu depășesc 50 de like-uri.

Ceea ce a fost mișto cu publicarea acelui text pe acel grup, a fost faptul că oamenii au început să-și depene poveștile despre prima lor vacanță la mare, în comentarii. Ceea ce a fost cu adevărat mișto, a fost faptul că nu a existat nici un Gigi Contra. Cel care să nu fie de acord cu ideile exprimate în text sau care să arunce cu nămol în autor.

Citește în continuare „Acest virtual care ne intrigă: prieteni, toxici, divergențe de opinie”

Un du-te vino

Astăzi aș vrea să vorbim despre frustrare și speranță. Despre închidere și deschidere. Despre a vedea doar în propria ogradă și a privi peste gardul vecinului. Despre a pleca mereu capul și a păși mereu țanțos printre ceilalți.

Am citit un articol în care cineva se plângea de țara asta. Am mai citit un articol în care cineva se plângea de țara asta. Citesc multe articole în care cineva se plânge de țara asta. Lista plângerilor e lungă, grea și adevărată. Oamenii sunt frustrați căci oameni sunt doborâți de sistem. Oamenii sunt obosiți să stea la cozi la ANAF de 3 ori pentru același lucru, să nu aibă o școală decentă pentru copii, să moară cu zile, să înghită neghiobiile cotidiene ale celorlalți. Frustrarea naște monștri și monstruleții ăștia mici crează demoni.  Demonii le șoptesc din ce în ce mai des oamenilor să lase naibii țara asta și să plece. Din șoaptă în șoaptă demonii transformă visele în realitate și oamenii pleacă.

Citește în continuare „Un du-te vino”